Premiu:

• Revista de Matematică din Timişoara, de la INTUITEXT
• ramă foto digitală

Profesor îndrumător: Găman Grigore

Foto: Imaginea iubirii perfecte

Eseu:

Imaginea iubirii perfecte

Trecem mereu pe lângă lucruri fără să ne dăm seama de legătura lor cu matematica. Aparent, această fotografie nu are nici un conţinut matematic.
Considerăm simbolul dragostei ca fiind x şi , respectiv , simbolurile modului în care fiecare din cei doi îndrăgostiţi din imagine simte dragostea. Graficele celor două funcţii sunt câte o jumătate din inimă (vezi şi graficul de la sfârşitul eseului), ce reprezintă întregul univers al iubirii. Cum efectul dragostei este pozitiv şi cum ea se trăieşte mereu în doi, considerăm x=2, deci  şi . Observăm că  şi  sunt iraţionale şi au semne diferite. Adunându-le se obţine . Astfel, devin raţionale şi ajung în punctul fără semn, în punctul unic, unde totul este perfect. Se observă că separat  şi  sunt simetrice faţă de acest punct. Ambii îndrăgostiţi pun aceleaşi sentimente în joc şi parcurg acelaşi drum până la iubirea perfectă.

Lisa Hoffman a spus că “Amorul este ca numărul pi în matematică: real, iraţional şi foarte important”. Eu cred că în cazul iubirii perfecte, ca în imaginea de mai sus, iubirea devine complexă, reală, raţională şi chiar naturală.

Cei doi se află pe malul mării, simbol al purităţii şi al infinitului.

Referitor la numărul 0 şi la infinit, iubirea este descrisă de următoarele versuri extrase din poezia “O noapte de mai” apărută în suplimentul “Gazetei Matematice” din Mai 1910:
Fericirea mea-i o fracţie cu numărătorul zero,
Numai de tine depinde s-o modifici, scumpă Hero!
Căci , dac-ai muta pe zero şi l-ai pune numitor,
Ea s-ar face infinită, eu fericit muritor.

Scumpa Hero din fotografie l-a mutat împreună cu alesul ei pe 0 la numitor. După atingerea idealului, se atinge fericirea.

Poate că nu o să reuşim niciodată să ajungem la iubirea perfectă, dar important e să tindem către ea şi astfel fericirea va fi mult mai aproape.

-Graficul funcţiilor f şi g-