2010 „Anul matematicii în școala românească” și Valea Călugărească

După ce pe 14 septembrie 1895, 15 locomotive sburau simultan cu 80km/oră, fluerând înspăimântător şi zeci de nave şuierau, inaugurând podul Carol I, de la Cernavodă, a doua zi, pe 15 septembrie, apărea primul număr al Gazetei Matematice. Apariţia ei era rodul iniţiativei inginerului Ion Ionescu, luată într-o cameră de câtiva metri pătraţi a şanitierului de la Cernavodă, încă din 1894, şi la care aderaseră şi alţi profesori şi ingineri, hotărând să contribuie fiecare cu câte 20 lei aur (pe atunci circulau şi monede din aur) pentru a edita o gazetă care să sprijine pregătirea matematică a liceenilor. De atunci gazeta apare neîntrerupt, de 115 ani, fiind considerată singura din lume cu această performanţă. Cel care a sacrificat totul (avere, viaţa de familie, timp, pricepere) pentru ca gazeta să dăinuie, a fost „Stâlpul” gazetei, aşa cum a fost numit, Ion Ionescu, unul din cei mai mari specialişti, de atunci, în construcţia podurilor metalice din Europa, profesor la Şcoala Natională de Poduri şi Şosele, şcoală care în 1921, se va transforma în actuala Universitate Politehnica din Bucureşti.

Ce legatură are cu Valea Călugărească? Mama lui Ion Ionescu era din Valea Călugărească, fiica lui N. Diamandescu, proprietar de vii în această comună. După moartea mamei sale Ion Ionescu a preluat în proprietate aceste vii. În august 1909, Ion Ionescu a invitat la via sa din Valea Călugărească mai mulţi colaboratori ai săi. Din analiza documentelor deducem că între ei s-a aflat şi marele matematician, Andrei Ioachimescu, care şi el deţinea o vie în Valea Călugărească.

Atunci, în via de la Valea Călugărească, Andrei Ioachimescu a propus să se înfiinţeze o societate ca persoană juridică, Societatea Gazeta Matematică, care să poată primi legate şi donaţii, să poată administra legal fondurile. În cuvântarea ţinută la inugurarea Casei Gazetei Matematice, 1934, Ion Ionescu spune: „Hotărârea de a se înfiinţa Societatea Gazeta Matematică s-a luat la via mea din Valea Călugărească”. Cert este că datorită modului în care Ion Ionescu administrase ficare leu al gazetei, avusese grijă ca nicio cheltuială să nu fie nejustificată, averea acesteia sporise considerabil. La propunerea facută la Valea Călugărească, s-a întocmit un statut, şi s-a propus parlamentului spre aprobare înfiinţarea Societăţii Gazeta Matematică, iar la 27 aprilie 1910, Senatul a aprobat propunerea facută cu 45 bile albe şi una neagră.

Iată cum a susţinut marele matematician şi organizator al învăţământului românesc Spiru Haret, proiectul de lege, pentru înfiinţarea Societăţii Gazeta Matematică. „Este o societate nespus de binefacătoare pentru învăţământ, este o fondaţie pur ştinţifică, dezinteresată, care nu numai că nu cere fonduri, dar din contra, dă din punga ei pentru a susţine Gazeta Matematică”.

Redacţia gazetei a funcţionat mulţi ani în casa lui Ion Ionescu din strada Caluşei nr.23, din Bucureşti. Acolo trimiteau corespondenţii articolele, plicurile cu soluţiile problemelor, propunerile de probleme, aici se ţineau până noaptea târziu, şedinţele colegiului de redacţie. Casa se aglomerase aşa de mult, cu reviste şi materiale, că după ce generalul Gh. Buicliu (membru al redacţiei), cauta într-o noapte un articol şi nu-l găseşte, Andrei Ioachimescu spune „o nouă lege a naturii ... nimic nu se pierde … doar nu se găseşte”.

Iată ce spune Ion Ionescu în 1936, la a 40-a anivesare a Gazetei Matematice. „Tinerii de azi şi de mâine trebuie să stea necontinit de veghe pentru ca farurile care ne-au călăuzit pe noi timp de 40 de ani anume: entuziasmul, armonia, munca dezinteresată sacrificiile continue, să fie şi în viitor menţinute, bine întreţinute şi bine folosite”.

Ion Ionescu nu numai că şi-a dăruit toate eforturile, şi aşa cum se va vedea mai jos şi averea, pentru Gazeata Matematică, dar şi-a antrenat şi familia în slujba gazetei, îndeosebi pe fratele său Alexandru Ionescu care la inaugurarea casei gazetei spunea: „Am fost corector, curier, hamal, contabil muncind cu plăcere pentru că am crezut în această minune, Gazeta Matematică şi iată că acum am văzut-o”.

Societatea iniţiată la Valea Călugărească, nu numai că a sprijinit Gazeta Matematică, dar până în 1930 îşi sporise considerabil averea şi nu mai vroia să fie „nomadă”, să-şi ţină şedinţele în casa lui Ion Ionescu, la o masă în târgul moşilor, sau peste drum de universitate, la berăria „La Căpitanul”, ci vroia să-şi construiască propria ei casă. Cum Ion Ionescu lucrase la C.F.R., la refacerea podurilor de cale ferată, distruse în primul razboi mondial, dintre Ploieşti şi Predeal şi cefereul atribuia salariaţilor săi terenuri pe Calea Griviţei, lângă Gara de Nord se strădueşte, face toate demersurile şi obţine un teren şi pentru Gazeta Matematică. Sub supravegherea sa se construieşte Casa Gazetei Matematice, lângă Gara de Nord, clădire cu 4 etaje (se vede şi acum din tren, ultimele 2 etaje erau ale S.T.B societatea de tramvae), care în anii 1950 este naţionalizată, iar după 1989 vândută în mare grabă chiriaşilor din ea.
Actuala Societate de Ştiinţe Matematice, continuatoarea legală a societăţii iniţiată la Valea Călugărească se luptă prin tribunale să-şi reia casa.

Pentru a ne face o imagine mai clară despre atmosfera din redacţie trebuie să spunem că nimeni nu pretindea bani pentru munca prestată, că dacă se retragea din societatea nu pretindea parte din capital, ca în timpul primului razboi mondial când redacţia s-a mutat la Iaşi, redactorii au cedat raţiile lor de hrană tipografilor, iar revista s-a trimis şi pe front.

Şi pentru ca sacrificiul lui Ion Ionscu să fie deplin şi continuat până la sfârşitul vieţii, menţionăm că în 1938 îşi vinde via din Valea Călugărească îşi cumpară o casă pe strada Răsuri, în Bucureşti, pe care la moartea sa, în 1946, o donează Societăţii Gazeta Matematică, casa care acum, după 1989, a revenit în proprietatea gazetei.

Toate cele de mai sus l-au îndreptăţit pe Gheorghe Ţiţeica să afirme despre Ion Ionescu, la sărbătoarea din 1936: „Prin munca Dumitale, prin caracterul Dumitale, prin linia dreaptă a vieţii Dumitale,vei rămâne legendar. Peste vreo 50 de ani se va spune: A fost odată ca niciodată un inginer straşnic, Ion Ionescu, stâncă de granit, inimă de aur, om de treabă şi om de ispravă”.

Fotografie de la turnarea canciocului inaugural al Casei Gazetei Matematice (oct.1933). De la stânga la dreapta: Ion Ionescu, Gh. Ţiţeica, C. Busilă, Tancred Constantinescu, Gen. Buicliu, Mihai Manoilescu, Gh. Em. Filipescu.

Având în vedere cele de mai sus Societatea de Ştinte Matematice din Romania a proclamat anul 2010 „Anul matematicii în şcoala românească”, iar pe situl ei se pot vedea valoroase activităţi ce se vor organiza de către şcoli şi filialele din ţară.

Comitetul filialei Prahova a Societăţii de Şiiţe Matematice recomanda profesorilor de matematica citirea acestui material la cercurile de elevi sau la orele de dirigentie.